Ce ştie natura şi
noi nu ştim? Ea ştie a trăi noi să murim, ea ştie să-şi trăiască viaţa noi ştim
să ne ascundem faţa. Ea-ţi spune tot ce e de spus dacă tu cauţi un răspuns: întreabă-o
floare ce-i iubirea, ea-ţi va răspunde .. nemurirea; întreabă cerul plin de stele
și infinitul dintre ele, și-ţi vor răspunde ce-i misterul, ce e pămîntul şi
ce-i cerul; întreabă roua zorilor sau vîlvătaia norilor, pe toţi şi toate de-i
întrebi îţi vor răspunde: de ce-ntrebi?
Om uitător şi
imposibil ajuns ca piatra de sensibil, întreabă-te pe tine-ntîi, cum a fost
OM-ul cel dintîi? Cum au fost taţii tăi şi moşii și mai departe şi strămoşii, cum
au trăit ei pe-atunci, cum a fost traiul de-atunci? C-au fost ei înşişi Universul
și întrebarea şi răspunsul, ei înşişi au fost pasiunea, iubirea sacră,
înţelepciunea .. Dar pentru noi e un mister, la fel cum este şi în cer, încătuşat
de raţiune să nu ajungi la-nţelepciune .. Să nu ajungi ştiinţa sacră, ce-nţelepciunea
ne-o consacră, știinţa sfîntă-a fericirii închisă-n taina .. nemuririi ...
Cît o fi apa de apă
tot sapă în stîncă seacă, regizînd decorul unic ce curge prin Maramureș de la
Țibleș pîn la Someș, scrijelind poteci în vreme de mistere și poeme, dăltuind
străbună vatră de actori crescuți din piatră, de Rîul Lăpușului prin Țara
Lăpușului ...
Rîul Lăpuș,
plămădit din iubire și ură, din Izvorul Alb și Izvorul Negru avîndu-și obîrșia
în M-ții Țibleșului, este un afluent principal de dreapta al Rîului Someș, corindînd
în drumul său un ținut de basm, o țară din povești, Țara Lăpușului. Are mersul
cînd domol, ca o doină din popor zămislită-n foc de dor, șoptită și îngînată,
cîntată și descîntată, cînd mai aprig, nod divin de cald și frig, răspicată și
prevestitoare, fredonîndu-și poezia și simfonia între Cer și Pămînt, între
tăcere și cuvînt, între leagăn și mormînt ..
Defileul Lăpușului este
un impresionant decor aranjat de către Natură, actor principal fiind Rîul
Lăpuș, din localitatea Groape pînă la împreunarea cu Rîul Cavnic, la ʺÎmpreunăturiʺ în comuna
Remetea Chioarului, cu o lungime de peste 36 km din care
25 km fiind arie naturală protejată de artificiile omului, considerată unică în
România atît prin dimensiuni și prin rocile în care se dezvoltă cît și prin
diversitatea florei și faunei întîlnite aici. Se pot admira peșteri, cascade, cataracte,
zone de tip canion, stîncării sau puncte de belvedere, se poate medita în acest
spectacol la unicul Autor sacru, artist sau actor, care-și oferă creația și grația
artei gratuit, sacralizînd și gratulînd spectatorii ajunși în anfiteatrul Lui.
Cît ai fi de tare nu poți rezista tentației și
senzației trăirilor împărătești, nu poți rămîne nepăsător în fața primului
actor pogorîtor din nemărginirea firii, pe tărîmul fericirii ..
Zi de toamnă, cu o Doamnă, rătăcind între vis și
abis, pe poteca dorului, pe urma haiducului, din Preluca Veche coborîm spre rîul
Lăpuș la Cascada Pișetoarea, formată pe pîrîul Curetiului, care se prăvălește
de pe Piatra Cerbului de la înălțimea de 40-50 m în trei trepte în Rîul Lăpuș,
formînd la topirea zăpezilor sau după ploi abundente au adevărat miraj hipnotic.
Aici, Lăpușul, este împins de Custura Vimei spre Preluca Veche, într-un ochi de
nod cu o frîngere aproape de înfrîngere, la 180 grade, o superbă buclă
realizată în stîncă.
După biserica din Preluca Veche, o luăm pe un drumeag
la dreapta, pe obrățișul unui deal, spre Dealul Corbului, iar de la o stînă aproape
de culmea dealului o luăm în stînga spre Rîul Lăpuș. Coborîm pe drumul
căruțelor, printre ciuperci de cîmp și cetină cetinioara mea, printre urme de
porci mistreți și alte viețuitoare cu patru picioare, pînă într-un loc unde
drumul se bifurcă, unul la stînga iar celălalt la dreapta. Dăm cu banul și o
luăm la talpă pe cel din stînga, drum pe care am ajuns la Cascada Pișetoarea,
Piatra Cerbului și superba belvedere ce se deschide spre sud, sud-vest, pînă la
Mesteacăn sau platoul Cozla, sau mai departe M-ții Meseș.
N-am văzut altă ieșire decît pe unde am venit, cu
gîndul și curiozitatea la drumul din dreapta, pe care l-am lăsat singur în
vîrful dealului, și pe care o fo musai să-l măsurăm cu pasul pînă jos în lunca
Lăpușului, de unde o ia peste rîu spre Vima Mică sau Sălnița. Spre Dealul
Corbului Rîul Lăpuș mai face o buclă de aproape 180 grade mărginită de versanți
stîncoși ce-și dezvăluie milenara oprire a timpului efemer, colindul sfînt
coborît din mister, dintr-o bucată de … cer ..
Pădurea de fagi și mesteceni care găzduiește drumul
ne oferă hribe de mesteacăn și plop, ba cîte una și hribă cărnoasă de toamnă,
să nu uităm gustul și mirosul de altădată de pe șporul bunicii. După o zi de
poveste, încărcată de balans și suspans, între vis și abis, între urcuș și
coborîș, după o pedeapsă impusă sau supusă materiei, am ajuns la patru roti cu
genunchii scăpărînd spre pămînt, cu durerea în mușchi și cionte, bătături o
bube, dar cu plasele pline de hribe și cu sufletul scăpat de … hibe … cu
spiritul învăluit de o lume mai dreaptă și mai bună, o lume a naturalului fără
nimic ascuns, ci totul pătruns de o taină mai presus de lutul muritor, o taină
a unicului Autor, Actor sau … Creator ..
1000 de primăveri!! Fără chin, fără dureri ... :)
Bordan 16 octombrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu