Munții Țibleș II (27 august 2017)

Musai săʼmi ascuțăsc limba on mnez să poci înțăpa mai bine cu ea ... :) o dacă nu, batăr să sîsîi ca lupu la iezi ... Dacă avem curiozitatea să căutăm originea cuvîntului ʺțibleșʺ găsim că etimologic ʺțibleşʺ vine de la cuvîntul latin ʺcipeleʺ care însamnă "marea mamă a tuturor zeilor". Cred că au asudat mult etimologii prin abatajele logicii pînă au aflat de unde vine cuvîntul ăsta, că după ʺdirectivăʺ trebuia să vină de undeva numai de aici să nu fie. Dar că Munții Țibleș ar putea fi ʺmarea mama a tuturor zeilorʺ, poate că au nimerit ca țapuʼn țarc, fiindcă ʺțʺ-ul ăsta îi tare ascuțit și le țîuie în urechi, iar culmea e că Țibleșul a fost aici de gardă țarinei străbune, a Țării Țărilor și măicuței sfinte din Carpați deʼa lungul mai multor istorii. Puteți căuta unde vreți în lumea asta, ʺțʺ-ul ăsta nʼo săʼl mai aflați nicări, fiindcă ăsta e get-beget ʺțîțîitʺ strămoșesc românesc, semnificînd ceva ascuțît. Hei .. cuțît, cuțît, cuțît, de tri uări teʼam ascuțît ... Ne putem uita și la cuvintele vorovite în Năpradea, după etimologi peste 90% venite de nu știu unde, după mine fiind aici de cînd îi lumea lume, dintru începuturi, că atunci a fost cuvîntul CUVÎNT și vorba VORBĂ. Ce înseamnă țîclă, țîclău, țipleu, țîpa, țipa, țurțur, țap, țapină ... și cîteʼor mai fi, tăte ʺascuțiteʺ și tocite de arjeaua și cuțîtul istoriei? ʺȚʺ-ul ăsta îi deʼa nost, cumʼiʼamu așé o fost, sămălit să aibăʼun rost ... țucuʼți mîndră țîțîiala, țîța ta și țîpureala, pînă țʼa trece sfiala și la mine amăreala și ne-a prinde iar ... tihneala ... Pînă aci îi clară treaba? Dʼaciʼncolo mai videm ... Ce vréu să zîc io aci le zîc după dibla mé, nu dau la nimeʼn cap cu ie, ba mai mult accept atacuri și împunsături de oriunde și de la oricine or veni, numa săʼși ascuțască bine bine sula să nu să blejească ca ... mula ... :) Stîncărăi ascuțite, șerpuite, ar fi traducerea liberă autohtonă pentru Țibleș, avînd ʺțʺ-ul ascuțit și ʺșʺ-ul șerpuind, la cele două maluri, povestea literei ʺșʺ fiind asemănătoare cu ʺțʺ, cu șuier, șipot, șerpe ... Cine vrea demonstrația practică îl invit să urce sau să coboare pe traseul indicat cu cerc albastru, așa cum am coborît noi de pe Țibleș la ultima ispravă. În situl necropolar Lăpuș-Podanc s-au descoperit cca 80 de tumuli care demonstrează o activitate intensă încă de acum 4000 de ani. În vara lui 2008 arheologii au descoperit în tumulul nr. 26 un sanctuar legat de ceremonia înmormîntării strămoşilor din zonă dar şi a comemorării ritualice a acestora, fapt demonstrat de găsirea a numeroase fragmente ceramice reprezentînd resturile vaselor de mîncare şi băutură deliberat sparte de către participanţii la aceste evenimente. Locuitorii acestor locuri se ocupau acum 4000 de ani, printre altele, cu mineritul și cu prelucrarea minereului, în special cupru, sau cu ceramica, găsindu-se peste 10000 de vase arse de lut. Am urcat tot ca anul trecut, pe traseul marcat cu bandă albastră, de la fosta mina Groșii Țibleșului unde am lăsat mașina, diferența față de anul trecut fiind că amu știam drumul pe traseul pe care am urcat, respectiv marcajul cu bandă albastră. Am suit lejer, serviți de pe margine de spectatori fideli, la început cu mure coapte, apoi cu zmeură, iar sus cu afine, nu chiar ca și anul trecut dar mulțumitor. Io nuʼmi pun în straiță numa două mere și apă, mni bugăt pă tătă zua, că mă ominește și Bătrînul de sus cu una alta. Cercetașa nu ajunge bine și sʼapucă de halit, ea nu poate fără merinde. Aici ne potridim la fix, la eaʼi trebuie haleală mieʼmi trebuie udeală ... la ea acru, mie dulce, la ea ascuțît, tipărat, popricat și iute, mie moale și domol, ca spuma di pă ... groștior ... Am tras cloputuʼn dungă pă la vremea prînzuli, cînd am spus și rugăciunea să se gate spurcăciunea, să se termine odată roata sorții, cruda soartă, săʼnflorească iar țarina că ne strigă rău ... lumina. Bateʼun clopot sus, în dungă, e lungă mîndro, calea, lungă, ne strigă moșii din istorii să neʼamintim de rostul florii, căci poți fi mare, poți fi mic, cărarea ta șiʼa tuturor e tot ... nimic ... ʺDintru începuturi Dumnezeu S-a descoperit omului pe înălțimile munților. Pe Ararat s-a oprit corabia lui Noe; în Sinai ni s-au dat cele zece porunci; pe Carmel, Ilie a arătat credința cea adevărată; pe Tabor, Hristos Și-a arătat slava feței Sale dumnezeiești; și, mai presus de toate, pe Golgota ne-a răscumpărat prin Cruce. Iar în vremea de acum, noi, semeriții fii ai munților Țibleș, pe acest munte aducem închinare și recunoștință Cerului pentru binefacerile primite din moși-strămoși, de-a lungul tumultoasei noastre istorii.ʺ, scrie pe o placă pe clopotnița din vîrful Țibleșului. Acolo sus eʼaproape .. cerul .. acolo sus e doar misterul, care neʼarată ... adevărul .. acolo sus, și mai presus, ne strigăʼn șoaptă sfinții, și toți acei care sʼau dus .. și moșii .. și părinții ... acolo sus ne ducem toți, unii mai vii, alții mai morți, unii plîngînd de ceʼau avut, alții rîzînd că au ... știut ... acolo sus eʼaproape ... jos ... dar e frumos ... căci e ... Hristos .. De pe vîrful Arcer, unde și acolo străjuiește o cruce, am cotat traseul cu cerc albastru, pe care vroiam să coborîm pînă la refugiul Arcer. Lʼam găsit și am început coborîrea, în bombonelile cercetașei șefe, care sʼa văzut agățată de cer, legătura cu pămîntul rămînînd doar cît suprafața bocancului. Mie chiar miʼa plăcut treaba, trebuia puțin mai multă atenție și puțin mai mult efort, dar în rest a fost în regulă. Pentru mine. Cercetașa făcea spume, da nu de efort, de ciudă ... :) Pînă la urmă am aterizat cu bine la refugiul Arcer, iar de acolo întrʼo oră jumate la mașină, și gata lemonada, cu doi lei bucata ... tura asta ... vedem următoarea pe unde ne poartă ... cărarea ... Doamne ajută!! Bordan – 28 august 2017